carota

carota
ca·rò·ta
s.f., s.m.inv., agg.inv.
1a. s.f. AU ortaggio dalla polpa dura e dolciastra di colore rosso-arancione, di forma allungata, costituito dalla radice di una pianta erbacea, largamente coltivato e mangiato crudo o cotto, spec. come contorno: carote al burro, lesse, grattugiate
1b. s.f. TS bot.com. pianta erbacea della famiglia delle Ombrellifere(Daucus carota) annua o biennale, dotata di una grossa radice a fittone commestibile
Sinonimi: pastricciano, radica gialla.
2. s.m.inv. AU colore aranciato, simile a quello di tale ortaggio | agg.inv., di tale colore: capelli carota, giallo carota
3. s.f. TS miner., geol. campione di roccia o di sedimento di forma cilindrica estratto dal sottosuolo mediante carotaggio
Sinonimi: nucleo, testimone, testimonio.
4. s.f. BU pop., menzogna, frottola
5. s.f. RE centr., barbabietola
\
DATA: av. 1400.
ETIMO: dal lat. tardo carōta(m), dal gr. karōtón, forse da kára "testa".

Dizionario Italiano.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • carotă — CARÓTĂ, carote, s.f. 1. Varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte globuloase, de culoare galbenă roşiatică. 2. Probă cilindrică de material luată din betonul de fundaţie al unei şosele, în vederea verificării proprietăţilor fizice şi… …   Dicționar Român

  • carota — CAROTÁ, carotez, vb. I. intranz. (Franţuzism) A înşela, a extorca. ♦ (La biliard) A juca astfel încât să rămână adversarului o lovitură dificilă. – Din fr. carotter. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  carotá vb., ind. prez. 1 sg.… …   Dicționar Român

  • carota — /ka rɔta/ [lat. tardo carōta, dal gr. karōtón ]. ■ s.f. 1. (bot.) [radice ingrossata della pianta omonima] ▶◀ Ⓖ (region.) pastinaca, Ⓖ (region.) radica gialla. ● Espressioni: fig., pel di carota [persona dai capelli rossi] ▶◀ fulvo, (region.)… …   Enciclopedia Italiana

  • Carōta — Carōta, Möhre, s.d.u. Daucus carota …   Pierer's Universal-Lexikon

  • carota — adjetivo,sustantivo masculino y femenino 1. Uso/registro: coloquial. [Persona] que es caradura: Elsa es una carota terrible, no te fíes de ella. Son unos carotas estos chicos …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • carota — com. coloq. caradura …   Diccionario de la lengua española

  • carota — s. desvergüenza, frescura. ❙ «¡Vaya morro! ¡Qué carota!» Fernando Martínez Laínez, Andante mortal. ❙ «Pero aquella carota, aquella atención respetuosa del tipo...» Juan Marsé, La oscura historia de la prima Montse. ❙ ▄▀ «No tiene carota el tío ni …   Diccionario del Argot "El Sohez"

  • carota — ► adjetivo/ sustantivo masculino femenino coloquial Caradura, descarado, fresco: ■ el muy carota se fue sin pagar. * * * carota (inf.) n. Aum. de «cara» en la acepción de «caradura» (descarado, desvergonzado o *cínico). * * * carota. com …   Enciclopedia Universal

  • carota — {{＃}}{{LM C07361}}{{〓}} {{SynC07530}} {{［}}carota{{］}} ‹ca·ro·ta› {{《}}▍ adj.inv./s.com.{{》}} {{♂}}Referido a una persona,{{♀}} que tiene gran desfachatez o desvergüenza. {{＃}}{{LM SynC07530}}{{〓}} {{CLAVE… …   Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos

  • carota — {{hw}}{{carota}}{{/hw}}s. f. 1 Pianta erbacea delle Umbellali con fiori composti bianchi e violetti e grossa radice a fittone, carnosa e commestibile | Radice di tale pianta, di colore rosso aranciato | (fig.) Pel di –c, persona dai capelli rossi …   Enciclopedia di italiano

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”